Dreptul la… ghilotină sau „onoarea” de a fi judecat şi găsit vinovat de Consiliul Superior al Magistraturii//VIDEO

După ce a „rezolvat” problemele şi i-a „asigurat” pe moldoveni cu o justiţie independetă, corectă şi neafectată de corupţie, iată că Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) s-a apucat de jurnalişti şi au devenit experţi în deontologie jurnalistică. Şi au început cu umila mea persoană, un „oricine”, care „afectează independenţa justiţiei” şi „destabilizează sistemul judecătoresc”.

Ca să fiu mai clară, voi aminti de o investigaţie pe care am publicat-o în luna decembrie a anului trecut. Despre cum o întreprindere prosperă din Bălţi a fost îngenuncheată printr-o schemă care pute tare a atac raider. Pentru o pretinsă datorie de 39 de mii de lei, formată din penalităţi, judecătorul Valeriu Pădurari din Bălţi a admis cererea privind începerea procedurii de insolvabilitate şi aplicarea sechestrului pe conturile unei întreprinderi care avea în cont 15 milioane de lei.

Ce-i drept, după ce am publicat investigaţia, Pădurari şi-a revizuit parţial decizia şi a deblocat conturile. Însă administratoarea de insolvabilitate numită de acesta a obţinut în Curtea de Apel blocarea conturilor. Iar după ce a pus întreprinderea pe brânci, pretinde ca aceasta să-i plătească un salariu de peste 30.000 de lei.

Supărat că am scris despre acest caz, Valeriu Pădurari a depus o plângere la Inspecţia Judiciară a CSM. Plângerea a fost repartizată inspectoarei Ludmila Ouş. Este vorba de o fostă judecătoare de la Curtea de Apel Chişinău, care a fost învinuită în dosarul de corupţie al „celor 5 magistrate”. Iar subsemnata a publicat o investigaţie cum au reuşit acestea, cu ajutorul colegilor de la curţile de apel din Bălţi şi Cahul să scape de dosar.

Mai mult, am scris şi despre dosarul penal al soţului Ludmilei Ouş, un medic ajuns pe banca acuzaţilor pentru că ar fi luat mită pentru acordarea gradelor de dizabilitate persoanelor cu nevoi speciale.

Fără să contacteze oamenii de la Bălţi, care au depus plângere la Procuratură pe numele lui Pădurari şi nu numai, la fel fără să mă contacteze pe mine, a constatat că Pădurari este corect, iar subsemnata l-a defăimat, prezentând informaţie eronată. Sincer, nu ştiu ce a fost – o răzbunare pentru cele scrise sau lipsă de profesionalism.

La şedinţa CSM din 20 februarie. Tatiana Ceaglic a prezentat raportul semnat de Ludmila Ouş, cu o voce timidă, uneori bâlbâindu-se uşor.

„Este foarte important ca activitatea instanţelor să fie reflectată de jurnalişti. Totodată, această acrivitate necesită respectarea anumitor norme de etică. Analizând articolul la care face referinţă Domnul Pădurari, Inspecţia a constatat că datele în esenţa sa reflectă cursul examinării unui dosar, este în examinare, însă aprecierile oferite depăşesc cadrul unei, exprimări, mă rog, libere.

Însăşi prin faptul că dă anumite catalogări, constatări, pe undeva, posibil unilaterale. Clar lucru că judecătorul poate să se apere, prin diferite metode, poate fi subiectul, mă rog, şi responsabilizat. Eu consider necesar să propun Consiliului următoarea poziţie. Să admitem cererea judecătorului Valeriu Pădurari, să sesizăm Consiliul de Presă despre respectarea normelor deontologice. Părearea mea este, probabil, că pe undeva, acest articol, ştiu că la Judecătoria Bălţi este un comunicator, mă rog, depun efort şi este şi o instanţă model, au o experienţă bună de a comunica cu publicul, poate este cazul, un articol nu atât de dezminţire, cât de explicare. Se dă nişte interpretări părtinitoare la situaţia creată. Ori buchia legii prevede expres un mod în care se operează în cadrul instanţei. Acţiuni de genul acesta poate fi interpretate ca imixtiuni în justiţie”, a venit cu iniţiativa Ceaglic.

Raportoarea a mai invocat că articolul conţine aspectele generale cu aprecieri subiective, „se aduc învinovăţiri într-o oarecare măsură, învinovăţiri publice. Sunt cugetări subiective. Sunt învinovăţiri”.

Mai mult, Ceaglic a spus că „lumea trebuie să ştie că nu s-a întâmplat nimic”. Interesant, dacă i-ar fi blocat cardul salarial şi nu ar avea alte surse de existenţă, tot ar spune că nu s-a întâmplat nimic?

Discursul a fost preluat de Ioana Chironeţ. „Din raportul Inspecţiei s-a constatat că informaţia nu corespunde realităţii. De solicitat Consiliului de presă să intervină cu nişte sancţiuni pentru acţiuni de asemenea gen. În situaţia în care avem legea pe care o avem, aceasta nu înseamnă că oricine poate să iasă să scrie articole de aşa gen, să ponegrească în aşa mod un judecător. Judecătorul are în faţă o lege pe care o aplică. Este necesar să se aplice o sancţiune faţă de persoanele care încearcă în aşa mod să destabilizeze , să ponegrească sistemul judecătoresc”.

Şi dacă pe Chironeţ care vine din sistem poate că o mai înţeleg. Dar pe Ion Guzun, care vine din sectorul neguvernamental, chiar nu-l înţeleg. Mai ales dintr-o organizaţie neguvernamentală care apără dreptul la exprimare şi colaborează intens cu jurnaliştii.

„N-o să rezolvăm situaţia în această şedinţă. Este cert că din acest material jurnalistic sunt chestiuni care aparent încalcă deontologia jurnalistului. Noi putem să sesizăm ca şi celelate cazuri care să constate în ce măsură jurnalistul a încălcat normele deontologice. Să se dreseze în judecată”, a spus Guzun.

Nina Cernat nu s-a lăsat mai prejos: „Eu susţin opinia doamnei Chironeţ. Noi am adoptat în repetate rânduri astfel de opinii. Noi în repetate rânduri am sesizat Consiliul de presă şi situaţia nu se schimbă. Primim răspuns, dar jurnaliştii nu se schimbă. Ei lucrează pentru moment şi pe urmă ia şi te spală, prin intermediul Consiliului. Până nu o să fie aplicate sancţiuni în raport cu acest jurnalist, noi nu o să putem schimba situaţia”.

Chironeţ a continuat să lanseze „perle”: „Nu susţin idea că judecătorul personal trebuie să se adreseze în instanţă. Să umble ani de zile să se judece. Este CSM care are competenţa de a apăra independenţa judecătorului. În cazul dat, Inspecţia judiciară a verificat şi a stabilit că informaţia dată nu corespunde realităţii. Consiliul de presă să intervină şi nu este necesitate ca judecătorul să umble prin judecăţi”.

În ele din urmă, majoritatea a votat ca decizia luată să fie transmisă lui Valeriu Pădurari şi Consiliului de Presă că să sancţioneze jurnalistul „neascultător”. Subsemnatei „oricine” nu-i va fi expediată decizia, care este cu drept de atac în Curtea Supremă de Justiţie. Probabil, că nu poate fi contestată de „oricine”.

Sunt curioasă să aflu cum mă va sancţiona Consiliul de Presă. Vreau să le comunic multstimaţilor membri ai CSM care deja m-au judecat şi m-au găsit vinovată că Consiliul de Presă, pe mulţi din membrii pe care îi cunosc personal şi îi respect mult, este o structură formată de o organizaţie neguvernamentală, Asociaţia Presei Independente, şi nu poate să vină cu „ştrafuri” sau să mă „ bage pe 15 sutce”. Dacă nu credeţi, întrebaşi-o pe avocata Ioana Doina Străisteanu.

Ştiu că breasla nu mă va susţine. Nu va dori să se pună cu noul CSM, membrii căruia au trecut ditamai comisie Pre-Vetting. Despre constatările căreia o organizaţie neguvernamentală a elaborat un raport critic pe care nu-l poate face public că ar putea să-şi piardă finanţarea.

Dar să revenim la şedinţa CSM. Sincer, la un moment dat m-am simţit de parcă MĂ AFLAM ÎN RUSIA LUI PUTIN. Cred că dacă exista la noi pedeapsa capitală, îmi justificau şi aceasta. Poate că mă trimiteau şi la ghilotină, dacă puteau să o facă.

După logica lor, judecătorii sunt vacile sacre ale naţiunii, iar jurnaliştii să scrie atent despre ei, ca vor fi sancţionaţi. Ce este aceasta, o ameninţare? Şi să fie sancţionaţi fără judecată, că magistraţii nu au ce se chinui prin instanţe. Dar oare nu suntem cu toţi egali în faţa legii? Sau judecătorilor urmează în timpul apropiat să li se pună câte o stea în frunte? Chiar dacă mulţi dintre ei sunt de treabă şi vor să facă cu adevărat justiţie. Sau poate nu au de unde plăti taxe de stat?

Oameni buni, capul este dat omului nu doar pentru coafură şi căciulă!

Amintesc că jurnaliştii de investigaţie, inclusiv şi subsemnata „oricine”, vorba Ioanei Chironeţ, au descoperit averi nejustificate ale magistraţilor, scheme de corupţie, decizii controversate, oameni nevinovaţi ajunşi după gratii sau criminali notorii eliberaţi. Iar acum cei din CSM se plâng că nu pot schimba situaţia şi caută soluţii să închidă gura jurnaliştilor.

Oare acestea sunt reformele din justiţie pentru care ne-au dat europenii atâtea milioane?

Prin ce am încălcat deontologia jurnalistică? Că am scris că peste noapte, după ce seara a fost depusă plângerea lichidatorului de insolvabilitate, Pădurari, la ora 8.30 a admis cererea? Păi am publicat decizia luată. Că am scris că au fost depuse plângeri la CSM pe Pădurari, care au au fost respinse? Sunt deciziile voastre, sunt publice şi nu vi le-am scris eu. Că i-a fost retras un premiu bănesc lui Pădurari? CSM a luat decizia şi toată presa a scris despre aceasta. Sau eu nu am avut dreptul să scriu?

Şi cum să declari că am telefonat şi nu m-am prezentat. Am un nume, o imagine, pe care am creat-o muncind ani în şir şi la care ţin foarte mult. Care ar fi logica să o ascund când îi solicit replica de la un funcţionar. Mai mult, convorbirea a fost înregistrată.

Pe unii i-a deranjat titlul „Jaf ca în codru”. Dar voi de judecată de valori aţi auzit? Anume pentru aceasta am câştigat, în 2005, primul meu dosar la CEDO. Şi apoi cum să apreciezi altfel o situaţie când o întreprindere prosperă, de milioane, este blocată pentru 39 de mii de lei? Mai ales când cunosc despre interesele care există acolo şi despre care am să vă povestesc la timpul potrivit.

În final, pot să spun că îmi pare nemaipomenit de rău că astfel de lucruri se întâmplă acum, în perioada unei guvernări pro-europene. Iar independenţa justiţiei nu se apără atacând jurnaliştii şi răzbunându-te pe ei. Independenţa justiţiei este atunci când oamenii au încredere în ea, când deciziile nu se cumpără şi nici nu se dictează la telefon.

P.S. Singurul membru al CSM care a votat împotriva deciziei luate de colegii săi a fost Alexandru Postică. Un avocat cu o experienţă mare de a câştiga dosare la CEDO.