În ultimul timpul, la margine de şosele au apărut mai multe panouri cu chipul fostului procuror anticorupţie, Victoria Furtună. Aceasta este prezentată ca o mesia pentru oamenii „nedreptăţiţi”. Gata să le vină oricând în ajutor, asemenea lui Chip şi Dale.
Pe panoul de reclamă, oamenii sunt îndemnaţi să trimită petiţii la adresa electronică a Victoriei Furtună, care este „preşedinte ONG, ex-procuror anticorupţie”.
Se ştie că astfel de panouri sunt foarte costisitoare. Nu costă atât imprimarea panourilor, cât tarifele pe care trebuie să le achite companiei de publicitate cel care îşi comandă reclama. Care, pe lângă impozitele la stat pentru activitatea comercială, trebuie să achite autorităţilor locale şi pentru autorizaţia de amplasare.
Apare întrebarea, de unde Victoria Furtună a luat bani pentru achitarea acestor servicii costisitoare? Mai ales, că nu lucrează. Şi chiar dacă lucra, nu-i ajungea salariul de procuror ca să se achite pentru aceste panouri.
Cei care lucrează în sectorul neguvernamental cunosc cât de greu este să obţii finanţări din proiecte. Că organizaţia trebuie să aibă o istorie ireproşabilă, să activeze o perioadă ca să poată primi nişte bănuţi.
Victoria Furtună şi-a înregistrat organizaţia în luna aprilie. Este curios cât de repede şi-a găsit donatori. Şi cine o fi aceştea, părinţii sau socrii, aşa după cum indica în declaraţiile de avere pe când lucra procuror?
Sau poate că bazele finanţării au fost puse la Londra, oraş pe care Victoria Furtună l-ar fi vizitat înainte ca să părăsească sistemul?
