Centrul de Investigaţii Jurnalistice din Moldova se confruntă în aceste zile cu un atac cibernetic fără precedent. În urma acestui atac, au fost blocate toate portalurile Centrului. Cred că este cel mai mare atac de la fondarea CIJM.
Atacul vine când, după o perioadă de loialitate faţă de actuala guvernare, foştii mei colegi de la Centru au început să-şi arăte colţii.
Mai întâi, a apărut articolul despre reputaţia scandaloasă a lui Herman von Hebel. Apoi au urmat reacţiile acide şi atacurile josnice din partea unor exponenţi ai guvernării.
Apoi aflu că se lucra la o investigaţie despre Tatiana Răducanu, care, posibil să rămână pe tot parcursul vieţii cu eticheta „omul lui Platon de la Pre-Vetting”.
Pe parcursul activităţii mele în jurnalismul de investigaţie, am învăţat bine o lecţie. Că astfel de coincidenţe nu sunt întâmplătoare. Dar, cel mai dureros este că acest lucru se întâmplă în perioada unei guvernări democrate şi pro-europene.
Îmi pare rău să spun asta, dar despre aşa ceva nu am auzit în perioada lui Plahotniuc sau a lui Dodon. Când se deconspirau la greu scheme de corupţie şi delapidarea averii statului. Scriam despre aceste lucruri. Şi nu se atacau site-rile.
Cu o situaţie aproape similară m-am confruntat în toamna anului 2021, la scurt timp după ce la putere a venit PAS. Tocmai lucram la o investigaţie despre fostul adjunct al procurorului general, Ruslan Popov.
În timp ce încărcam înregistrările video de pe canalul personal de YouTube, canalul a fost lichidat. Deţineam o arhivă extraordinară de filme făcute pe parcursul a zece ani. Erau şi înregistrări video de la evenimentele de familie.
Pentru lichidarea canalului mi-a fost spartă poşta electronică a mea, dar şi a soţului, cineva având grijă să fie şterse imediat mesajele pe care mi le trimitea administraţia YouTube.
Am apelat la un şefuleţ de la SIS pe care avusem ocazia să-l cunosc datorită activităţii mele jurnalistice. Acela m-a trimis la şeful interimar de la PCCOCS, Sergiu Rusu. Ultimul m-a ascultat atent şi m-a trimis la şeful Inspectoratului Naţional de Investigaţii.
Pe care, la fel, îl cunoşteam de mai mult timp. Acesta a dat ordin subalternilor să ne primească plângerile şi să ne audieze. S-a făcut. Şi cu asta am rămas.
Noi am făcut investigaţia noastră şi am aflat că pentru a ne lichida canalul s-a lucrat timp de două luni, spargerile de email-uri au fost date din Breansk, Rusia, şi Germania. Iar ultima comandă privind ştergerea contului a fost făcută de pe un telefon mobil, la Chişinău. Cunoşteam şi adresa IP, era de la Moldtelecom. Urmele duceau la Platon.
Desigur că am dat toată informaţia celor care, chipurile, investigau plângerea mea. Au spus „bine”. Apoi peste vre-o două luni m-a sunat cineva de la Procuratura municipală ca să mă invite la audieri pentru a doua zi. Pentru că aveam ziua planificată, l-am rugat să amânăm. A promis că îmi va telefona, dar nu a mai făcut-o. Până în ziua de azi nimeni nu m-a informat despre dosar, investigaţii, nimic.
Am dat a lehamite din mână. Mai ales că bravii noştri investigatori de infracţiuni cibernetice nu au putut afla cine a spart canalul de Telegram al şefei statului şi ai altr oficiali de la Chişinău.
Pe de altă parte, chiar le găsesc şi o scuză. Specialiştii IT care sunt cu adevărat specialişti nu vor lucra la stat pentru salarii mizere. Ei vor lucra pentru cei care îi plătesc bine. Cum ar fi, de exemplu, Ilan Şor sau Veaceslav Platon.
Foarte mul îmi doresc ca să iasă la iveală cine şi cum a atacat portalurile CIJM. Şi că autorităţile noastre să-şi facă măcar de această dată treaba. Şi că guvernarea să înţeleagă în cele din urmă că astfel de atacuri cibernetice îndreptate împotriva jurnaliştilor sau a instituţiilor de presă, rămase neelucidate, doar o discreditează. Căci nu este vorba de spargere bazelor de date ale Rossatom sau ale Pentagonului. Sunt nişte portaluri ale unor instituţii de presă, pentru spargerea cărora, la sigur, nu sunt implicaşi cei mai geniali hackeri.
