Comercializarea drogurilor pe reţelele de socializare a devenit o afacere profitabilă în Republica Moldova, iar organele noastre practic nu fac faţă situaţiei. Prin curţi, parcuri, la margine de drumuri întâlnim tot mai des persoane care caută „comori”. Majoritatea sunt tineri.Mulţi dintre ei nişte copii. Râmă cu disperare în pământ, căutând „comoara”. Şi în fiecare zi căutătorii de „comori” sunt tot mai mulţi.
O seară obişnuită de duminică. Abia s-a lăsat amurgul. Vocile copiilor mai răsună de pe terenul de joacă, iar pensionarele se plimbă agale prin curte. Doi băieţi şi o fată caută ceva sub un gard. Caută cu disperare, scormonind cu degetele pământul uscat şi bătut, ghidându-se de un telefon. Sunt nişte copii, să aibă vârsta între 13 şi 16 ani. Unul din ei, cu o sacoşă în mână, se mută nerăbdător de pe un picior pe altul. Apoi lasă sacoşa jos şi începe să scormonească şi el solul.
„Iată aici trebuie să fie. Iată, pe fotografie se vede crenguţa. E aici. Dar nu este”, spune tânăra.
„Iar ne-au amăgit? Am plătit şi nu este?”, spune cu regret unul din băieţi.
Prezenţa mea pare să nu-i deranjeze. „Nu puteţi găsi „comoara”?, îi întreb. Fata are răspunsul deja pregătit. „Noi lucrăm pentru poliţie. La strada Bulgară 40. Depistăm pe Telegram unde sunt ascunse drogurile, le strângem şi le ducem la poliţie”, a spus tânăra.
După ce au scormonit pământul de-a lungul gardului de puteai să sădeşti cartofi acolo, tinerii au plecat dezamăgiţi, fără să găsească „comoara”.
Comercianţii de droguri au renunţat de mult la vinderea directă a drogurilor şi profită de tehnologiile informaţionale. Consumatorul achită în avans pentru doză prin sistemul KIWI, fotografiază bonul şi transmite imaginea vânzătorului de pe reţeaua de socializare, care este anonim. Acesta îi trimite clientului locaţia şi o fotografie a locului unde este ascunsă „comoara”. De cele mai ulte ori, cei care plasează „comorile” şi fac fotografiile cu locaţia sunt consumatori de droguri. Iar uneori, nu rezistă tentaţiei şi profită ei însuşi de „comoară”, trimiţând patronului fotografia cu locul gol.
Amploarea fenomenului căutătorilor de „comori” nu poate să nu îngrijoreze. Dar nu se prea observă o îngrijorare şi din partea autorităţilor. În ultima perioada, nu am auzit de vre-o strategie sau program de stat privind combaterea traficului şi consumului de droguri. Avem departamente, experţi, poliţie, procurori, care par să fi pierdut lupta cu traficanţii.
Tot mai des se aud zvonuri despre implicarea oamenilor legii în traficul de droguri şi că printre aceştia se găsesc şi consumatori de droguri. În presă apar ştiri răzleţe despre crescătorii de cânepă. Dar nu văd nimic ce ţine de destructurarea reţelelor de comercianţi de pe reţelele de socializare. Oare în organele de drept nu sunt specialişti care să urmărească aceste conturi şi să identifice IP? Nu pot fi urmărite tranzacţiile de pe KIWI? Nu cred.
Sau se lucrează doar la depistarea celor incomozi unor oficiali de la guvernare?
Şi ce se face pentru protejarea copiilor, ca să nu cadă în plasa traficanţilor care vând droguri mai ceva ca ridichea la piaţă? Există un program de depistare şi reabilitare a acestor tineri? Voi aţi auzit? Eu nu.
