Azi mă sună pe Messenger un oarecare Dumitru Boboc. Mă uit mai întâi să văd cine este. Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată. Nu am reuşit să răspund la apel şi iată că omul insistă cu un mesaj scris: „Bună ziua! Nu aţi pierdut nimic?”. Ce să pierd, dacă nu am ieşit din casă? „Card bancar”, mi-a răspuns omul. Mă duc repede la feciorul meu, care i-am dat cardul să facă nişte cumpărături. Caută băeatul prin buzunare: i-al de unde nu-i!
„Vreau să fac o faptă bună. Ce puteţi spune despre card? Dacă nu, îl duc la bancă”, insista necunoscutul pe Messenger. În cele din urmă l-am convins că îmi aparţine anume mie acel card. Şi l-am trimis pe fecior să-l ia.
La card aveam 10.000 de lei, toate economiile mele. Să-i ridice de la bancomat, necunoscutul nu avea cum, că nu ştia codul PIN. Dar iată să facă cumpărături în magazine, până la 500 de lei, putea să o facă. Dar nu a făcut-o. Chiar dacă cardul nu era blocat. I-am zis fiului să-i dea o recompensă, dar a refuzat: „Am făcut din suflet. Se poate şi fără bani să faci un bine. Sărbători fericite!”, spus bărbatul care se numeşte Dumitru Boboc.
Poate că îmi veţi reproşa că e un caz banal despre care nu se merită de scris. Fără ca să-l fi văzut vre-o dată, sunt convinsă că acest om ar fi procedat aşa şi în altă zi, nu anume pentru că azi e Vinerea Mare. Mi-am amintit de necazurile celor care se adresează, de obicei la mine: injustiţie, deposedări de avere, estorcări de bani, abuzuri din partea funcţionarilor, scheme de scoatere a banilor de pe card etc. Şi m-am bucurat din suflet, că sunt printre noi oameni luminoşi, din cei pe care se bazează existenţa umană.
Sărbători luminate tuturor!!!
justiția rep Moldova!!