Acum 14 ani în urmă, Moldova era cuprinsă de teroare şi frică. În presă au apărut primele imagini cu tineri torturaţi, iar în Comisariatele de Poliţie, la solicitarea unui procuror, ajuns în zilele noastre pe banca acuzaţilor, judecătorii fără scrupule mimau şedinţe de judecată, care durau 3-5 minute.
Toate acestea nu au trecut fără urmă. În câteva luni a căzut regimul comunist, condus de fostul general de miliţie Vladimir Voronin, la putere venind o nouă clasă politică.
Tinerii au avut aşteptări mari de la clasa politică pe care au adus-o la guvernare, aşteptări date peste cap. După 14 ani, puţini din poliţiştii torţionari au fost condamnaţi, Voronin rămâne lider de partid şi ocupă un fotoliu în Parlament, judecătorii, procurorii şi factorii de decizie din MAI au fost achitaţi şi avansaţi în funcţie. În schimb, niciun participant ajuns în vizorul procurorilor, nu a scăpat de condamnare.
Singurul funcţionar condamnat la închisoare în dosarele 7 aprilie, fostul poliţist Ion Perju, „a evadat” din sala de judecată şi a fost dat în urmărire generală de către foştii colegi, care de atunci nu-l mai pot găsi, deşi Perju a fost văzut în ultimii ani cum se plimbă fără niciun stres cu maşina prin Chişinău.
În cei 14 ani am văzut de toate: corupţie, injustiţie, licitaţii trucate, delapidări de fonduri, trafic de influenţă, lobby, căderi de regimuri, furtul miliardului, Laudromatul rusesc, scheme politice sau economice, oligarhi fugari şi multe-multe dosare trase pe linie moartă.
Oamenii continuă să se confrunte cu problemele din justiţie şi corupţia funcţionarilor publici, să sufere în continuare şi să rămână tot mai dezamăgiţi. Oamenii au obosit să aştepte şi vor acum schimbări mai mult ca niciodată.
Iar presa a rămas pentru mulţi din ei singura modalitate de a scoate la suprafaţă problemele persistente de mai bine de trei decenii.
