Trei mii de elevi din Republica Moldova nu au susţinut în acest an examenele de absolvire a gimnaziului. Este vorba de trei mii de copii, în vârstă de 15-16 ani, care nu vor primi un document de absolvire a etapei gimnaziale. Document fără de care nu vor putea să se angajeze legal în câmpul muncii, să facă o şcoală de meserii, să facă cursuri liceale la o şcoală serală, dacă la maturitate vor conştientiza că vor să înveţe.
Ministertul Educaţiei a anunţat pentru zilele acestea o sesiune suplimentară. Din discuţiile avute cu mai mulţi pedagogi şi directori de şcoală, am înţeles că puţini vor reuşi la această sesiune suplimentară. Iar mulţi nici nu se vor prezenta la examene. Este vârsta adolescenţei, când aproape că nu se conştientizează importanţa acestui atestat de absolvire a etapei gimnaziale. Vârsta despre care psihologii au scris sute de lucrări ştiinţifice.
Cifra de trei mii şochează. Ca să ne dăm mai bine seama ce înseamnă trei mii de oameni, vom recurge la o comparaţie. Satul Sadova, al lui Igor Dodon, numără în jur de 2000 de locuitori, iar Risipenii Maiei Sandu – în jur de 1900. Deci, închipuiţi-vă două sate puţin mai mici în care locuitorii nu au un document că au trecut prin gimnaziu. Această situaţie îmi aminteşte de perioada sovietică, mai exact până în anii 70, când ţăranii basarabeni din colhozuri nu aveau acte de identitate.
În condiţiile când avem o natalitate în cădere liberă şi migrarea continuă a populaţiei, cifra de trei mii de elevi care nu au promovat examenul de absolvire şochează. Iar cei de la guvernare par să vadă problema în elevi – nu ascultă, nu vor să înveţe, nu sunt cuminţi etc. Şi tot se gândesc cum să fie pedepsiţi în continuare copiii. Deja se prevăd exmatriculări din şcoală pentru comportament neadecvat. Şi se strânge şi mai mult cureaua la examenele de absolvire. Vor fi puse camere ca la examenele de BAC. Mai rămâne să fie aduşi mascaţii de la „Fulger” şi iată că poate se vor învăşa minte leneşii şi vor sta cu burta pe carte.
Da ce vor face mai departe aceşti copii de 14-15-16 ani pare-se că pe nimeni nu-i interesează. Unii, probabil că vor munci cu ziua la prăşit, alţii poate că vor fura ca să se hrănească, nu exclud că unii vor vinde droguri. Sau vor pleca să muncească pentru economia unei alte ţări. Trei mii de cetăţeni nu vor contribui la formarea bugetului. Căci prin nepromovarea examenelor de absolvire a gimnaziului nu vor putea să îmbrăţişeze o meserie utilă. Şi acest lucru se întâmplă când ţara se confruntă cu un deficit enorm de tractorişti, lemnari, zugravi, tencuitori, sudori etc.
Iar cei de la Ministerul Educaţiei le dau să rezolve aceleaşi teste ca şi celor care pleacă să-şi continuie studiile în colegii sau urmează treapta liceală pentru a urma facultate. De parcă pentru a tencui sau a zugravi un perete trebuie să ştii neapărat să rezolvi ecuaţii sofisticate sau să cunoşti anii de domnie a nu ştiu care domnitor.
Vreau să fiu înţeleasă corect, nu sunt pentru aceea ca elevii să nu înveţe. Dar vreau ca şi acestor 3000 de copii să li se ofere şansa de îmbrăţişa o meserie, de a-şi găsi rostul în viaţă, de a se integra în societate.
Îmi amintesc de un caz care a avut loc anul trecut la un liceu din Chişinău. Un elev din clasa a noua l-a înjungiat pe unul din clasele mai mari. Atunci au apărut diferite propuneri cum de procedat cu acest elev. Mai că nu l-au trimis pe eşafod. Totuşi, a avut noroc de directoarea instituţiei, care s-a dovedit a fi cu multă înţelepciune. A lucrat cu acest copil, ca în cele din urmă să susţină cu brio examenele de absolvire. Nu l-a aruncat în voia sorţii, dar i-a oferit o şansă şi l-a ajutat să meargă pe calea cea dreaptă.
În acest context, mă gândesc cam ce şi cât s-a făcut ca aceşti trei mii de adolescenţi să promoveze examenul. Oare au avut parte de dascăli dedicaţi, care să le pese dacă vor susţine examene? În condiţiile când majoritatea şcolilor duc lipsă de profesori. Au avut acces aceşti copii la şcoală, când în mai multe sate au fost închise şcolile. Au venit oare întotdeauna autobuzele şcolare ca să-i ducă la şcolile din alte sate?
Cum trăiesc aceşti copii, cine are grijă de ei, au părinţi? Ce au făcut autorităţile locale, asistenţii sociali, inspectorii de sector, ca aceşti copii „răi” să frecventeze şcoala, să nu bată câmpiile sau să lucreze cu ziua?
După perioada examenelor din acest an la mine au ajuns diferite istorii. De exemplu, din clasa cu profil real de la un liceu din raionul Criuleni, în care învăţau 8 elevi (!) , au susţinut BAC-ul la matematică doar 4. Pe note de 5 şi 6. Iar profesoara lor de matematică făcea cu alţii lecţii de meditaţie de la care încasa câte 150 de lei pentru o oră. Iar la un colegiu de medicină, din întreaga promoţie a susţinut examenul la matematică doar un singur absolvent. Pe nota 6. Oare toţi aceşti copii sunt leneşi, proşti, devianţi, din familii vulnerabile
? Va verifica cineva de ce s-a ajuns la această situaţie, calitatea predării sau cât de conştiincios este cadrul didactic? Sau cel pedepsit va rămâne copilul, fiindu-i tăiate aripile la început de zbor?
Poate la acest lucru ar trebui să se gândească cei de la Ministerul Educaţiei, de la guvernare? Pe lângă faptul de a inventa metode de a pune la respect şi a pedepsi nişte copii care încă nu au discernământ, s-ar gândi cum să-i ajute să depăşească anumite obstacole? Şi la alte probleme. Cum ar fi drogurile care au ajuns şi în sate. Chiar azi, patru copii cu vârste de la 12 la 15 ani au ajuns în spital cu intoxicaţie de la droguri.Sau ţigările electronice cu arome de fructe, aduse prin contrabandă din China. Şi pe care le folosesc vre-o 70 la sută din adolescenţi. Şi rămân dependenţi. Nu prea observ să se lucreze în acest sens. Aproape că de loc. Iar problema este una foarte gravă şi se agravează pe zi ce trece.
Şi cred că, în loc să lupte cu copiii, cei de la Ministerul de Educaţiei şi de la guvernare ar urma să se gândească nu doar la ordaslele lor care obţin note frumoase la examene după ce au plătit bani grei la pedagogii care s-au ocupat cu ei la domiciliu. Dar cum să îmbunătăţească procesul didactic, cum să facă şcoala prietenoasă copilului, ca fiecare elev să aibă acces la studii de calitate, cum să avem cadre didactice profesioniste şi devotate, care să vină cu drag în clasă.
Şi da, să nu fie privaţi mii de copii de dreptul de a îmbrăţişa o meserie.
