Maia Sandu a greşit enorm atunci când a adus-o pe Veronica Dragalin la şefia Procuraturii Anticorupţie. Pentru a fi mai explicită voi începe cu o istorie de prin părţile Nisporeniului sau a Orheiului, nu ştiu precis. Dar e o istorie tipic moldovenească.
Erau odată doi fraţi, Gheorghe şi Vasile. Gheorghe a învăţat bine la şcoală, s-a făcut învăţător şi până la urmă a ajuns primar în sat. Vasile a ales calea străinătăţii. A reuşit să se angajeze bine în Europa şi a făcut bani.
Odată, de Paştele Blajinilor, când moldovenii se retrag la baştină, a venit şi Vasile în satul natal. Au stat cei doi fraţi câteva ore bune la un pahar de vorbă la masa de sub nuc.
Gheorghe s-a plâns că uite are putere, toate sunt pe mâinile lui, dar uite că nu are bani să pornească o afacere. Fratele revenit din străinătate, sare şi el cu jalba. Uite că s-a săturat să muncească că un rob pe şantier, are bani destui şi ar porni o afacere, dar nu are nevoie de cineva să-l ,,krîşuiaskă”.
Până la urmă, Gheorghe şi Vasile au bătut palma. Unul venea cu banii, iar celălalt urma să pună afacerea pe roate şi să-i asigure protecţia.
Zis şi făcut. Au fost luate, chipurile în arendă, terenurile Primăriei, s-a cumpărat tehnică şi dă-i bătaie. Lucrurile începuse să meargă strună, gospodăria lui Gheorghe creştea ca pe drojdii. Şi chiar de era însurat, primarul, ajuns om bogat, şi-a făcut-o ibovnică pe Ileana, o văduvă după care întorceau capul toţi bărbaţii din sat şi nu numai.
Oamenii din sat priveau cam chorâş spre Gheorghe. Ba luase terenurile, ba că o iubea pe Ileana mai mult decât Primăria, ba că nu-l mai interesează problemele satului.
Vasile era în Europa şi tot trimitea bani lui Gheorghe pentru afacere. Şi aşteapta ca într-o bună zi să-i dea Gheorghe torba cu bani – venituri din business. Dar fratele primar tot îi spunea că ba a fost secetă, ba au năvălit ciorile din toată Moldova în lanul cu porumb, ba că i-au distrus lăcustele lanul cu lucernă.
A lăsat Vasile Europa şi s-a reîntors acasă. Şi pentru că afacerea era înregistrată pe numele său, Vasile la fugărit pe Gheorghe şi preluat conducerea firmei. Mai mult, Vasile a pus ochiul şi pe Ileana, iar femeia l-a acceptat, pentru că, spre deosebire de Gheorghe, acesta nu era însurat.
Numai că Vasile, care muncise până atunci doar la construcţii, nu ştia cum să gestioneze o afacere. Gheorghe, supărat că a rămas fără afacere şi ibovnică, a refuzat să mai “krîşuiaskă” businessul. La firmă au început să vină tot felul de revizori, unii trimişi chiar de Gheorghe. Partenerii de afaceri i-au întors spatele lui Vasile. Mai mult, în acel an s-a abătut şi o secetă cruntă, de n-a plouat toată vara.
Până la urmă, afacerea a fost preluată de un administrator de insolvabilitate. Iar cei doi fraţi au ajuns nu doar că nu-şi dădeau bună ziua, dar şi să se împroaşte cu pietre când se întâlneau. Iar la urmă, fratele primar a încercat să-l alunge pe Vasile din sat. Doar că ultimul s-a dus singur. Să muncească la o construcţie din Portugalia.
La următoarele alegeri niciun om din sat nu a mai votat pentru Gheorghe. Iar Ileana şi-a găsit alt ibovnic. Pe administratorul de insolvsabilitate care a pus gheara pe afacere.
Ceea ce se întâmplă cu Maia Sandu şi Veronica Dragalin îmi aduce aminte de povestea despre Gheorghe şi Vasile.
Maia Sandu a adus-o pe Dragalin la şefia Procuraturii Anticorupţie nu pentru că aceasta era o profesionistă desăvârşită. Se ştie că Octavian Iachimovschi, cu toate neajunsurile lui, a depăşit-o cu mult pe Dragalin la concursul CSP. Şi că soarta Veronicăi s-a decis nu ştiu în care veceu.
Nu putem să nu ne amintim nici de “vasta experienţă” a Veronicăi în America. Şi nici despre scandalul cu studiile ei.
Veronica Dragalin este fiica Elenei Dragalin, o voce puternică a diasporei din SUA şi o femeie bogată, care a susţinut-o pe Maia la alegerile prezidenţiale din 2020 şi PAS-ul la parlamentarele din 2021. Iar gurile rele mai spun că Elena Dragalin a mai contribuit şi cu finanţări generoase la cele două scrutine.
Aşa a fost bătută palma. Veronica, chiar dacă era un funcţionar nu prea măşcat la o procuratură din SUA, avea destui bani ca să trăiască bine şi acolo. Dar era vorba de o funcţie prestigioasă, cea de şef la o procuratură specializată, activitatea căreia este monitorizată activ de către occidentalii care dau bani grei pentru reformarea justiţiei moldoveneşti.
Iar cei care varsă venin pe gură au înaintat o altă ipoteză – Elena Dragalin şi-ar fi trimis fiica la Chişinău ca să se mărite. Poate îşi găseşte vre-un moldovean cuminte şi gospodăros, care s-o urmeze în America.
Maia Sandu, care fusese aleasă după ce a jurat că va isprăvi ţara de corupţie, anunţa atunci triumfător că a satisfăcut doleanţa electoratului care voia un procuror general european. Şi iată că a adus un procuror anticorupţie tocmai din America.
Deci a fost un fel de corupţie electorală, punându-se miza nu pe un profesionist, dar pe nişte interese de a ajunge la putere. Iar ceea ce se face prin corupere, niciodată nu aduce la bine.
Dar cum socoteala de acasă nu se loveşte cu cea din târg, lucrurile nu au mers aşa cum a vrut distinsele doamne. Guvernarea condusă de Maia Sandu i-a oferit lui Dragalin susţinere deplină în activitate, maşină de serviciu, gardă de corp, găzduire în hotelul regretatului Mihail Gofman de lângă strada pietonală.
Şi se bucura Veronica Dragalin de încrederea nemărginită din partea Maiei Sandu, la care oricând putea să-i deschidă uşa. Ciar şi nepoftită. S-a bosumflat Veronica pe şeful de la CNA, a fost măturat, a bătut cu picorul în pământ Veronica că vrea să scape de CNA. Zis şi făcut. S-a terminat colaborarea cu aceştia. Şi poate că nu mai dura mult ca Procuratura Anticorupţie să fie mutată într-un sediu nou, în care Dragalin să se simtă ca o adevărată regină.
Dragalin a început să distrugă Procuratura Anticorupţie de cum a ajuns acolo. Nu pentru că urmărea acest scop. Dar pentru că este incopententă. Procurorii se ghionteau zâmbind pe sub mustăţi atunci când Dragalin nu putea să memorizeze nici denumirile la Codul penal şi cel de procedură penală, numindu-le codul mic şi codul mare. Sau când îi ameninţa că le va pune personal cătuşele ,,în faţa soţiilor, copiilor şi mamelor”.
Apoi şi oamenii de rând, care aveau încredere şi aşteptări mari de la Dragalin şi-au dat seama că ceva nu este în regulă. În timp ce aşteptau ca Veronica să întindă năvoadele pentru peşti mari şi graşi, ea pleca să-i facă percheziţie unui procuror amărât şi corupt de la Orhei.
Prin incompetenţa şi neprofesionalismul său, Dragalin a transformat Procuratura Anticorupţie într-o instituţie cu prerogative limitate, lâncedă ca un bătrân afectat de osteoporoză.
Astfel, până la expirarea primului mandat al Maiei Sandu, Dragalin a făcut praf din principala promisiune electorală a preşedintei – să stârpească corupţia din ţară.
Dar nu acesta a fost motivul care a băgat pisica neagră între distinsele doamne. Totul a început când peste Procuratura Anticorupţie a venit ca un nor negru evaluarea externă. Şi atunci, cineva din subalternii procurori, care i-au declarat Veronicăi Dragalin credinţă cu trup şi suflet, dar care simţea că-i arde fundul, i-a băgat dosarul cu Tatiana Răducanu, o apropiată a Maiei Sandu şi membră a Comisiei de evaluare externă a procurorilor.
Precizăm că acel dosar a fost pornit încă pe vremea lui Viorel Morari, în baza unei convorbiri descoperite în telefonul lui Veaceslav Platon pe care afaceristul a avut-o cu avocatul Aurel Colenco. Platon i-a dat avocatului indicaţii cum să fie dată şpagă la unii judecători, printre care şi Răducanu.
Atunci Maia Sandu, la care începuse să-i scadă simpatia pentru Veronica Dragalin, s-a lăsat definitiv de fiica celei care a ajutat-o să câştige nişte voturi în plus în SUA. Veronica nu mai putea deschide uşa cu piciorul la cabinetul din turn. Şi nici nu-i mai putea telefona şefei statului atunci când îi poftea inima. Apoi mânia dintre cele două s-a revărsat şi în public.
Numai că Veronica Dragalin s-a ales cu un nou aliat, unul foarte periculos pentru actuala guvernare – opoziţia stoianoglovistă.
Acum Maia Sandu, aţâţată şi de Dorin Recean, îşi muşcă mâinile şi blestemă clipa când a adus-o pe Dragalin la Chişinău. Şi din dorinţa de a scăpa mai repede de procurorul american, multprealăudat altă dată, nu a găsit o soluţie mai deşteaptă decât să lichideze Procuratura Anticcorupţie.
Iar nupreacăpoasa ministră a Justiţiei, Veronica Mihailov-Moraru, s-a grăbit să vină cu iniţiativa legislativă.
Şi în timp ce societatea era axată pe scandalul cu Dragalin, forţele pro-ruse de la Chişinău au făcut treabă bună. Pentru Putin. S-au consolidat şi l-au mai scos şi pe Mark Tkaciuk de la naftalină. Despre care niciodată nu am să cred, chiar să fiu dusă la ghilotină, că va promova limba română şi integrarea europeană.
Poate că, dacă Maia Sandu nu plătea moneda pentru ajutorul oferit de Elena Dragalin şi aducea la Procuratura Anticorupţie un profesionist, care să convingă electoratul cu dosare de rezonanţă, să se facă reforme în justiţe şi să nu fie puşi în funcţii persoane după principii nesănătoase, poate că nu se ajungea ca situaţia să fie scăpată de sub control.
Nimeni nu mai are încredere în promisiunea că va fi stârpită corupţia. Iar până în vară ar putea să fie instalată pacea în Ucraina. Şi PAS-ul nu-i va putea aburi pe alegători cu invazia rusească. Interesant, cu ce promisiune va merge PAS-ul Maiei Sandu în alegerile parlamentare?
