Pentru anul care vine guvernarea ne-a promis pedepse aspre, inclusiv şi închisoare, pentru violenţa on-line. Noutate care mi-a stricat dispoziţia de sărbătoare.Totul bine şi frumos, absolut de acord. Dar, printre rânduri mai pot fi citite şi câte ceva care trezeşte îngrijorare şi care ar putea îngrădi libertatea de exprimare.
O libertate, vorba lui Mircea Surdu, pe care a obţinut-o o Moldovă săracă. Libertate pentru care în anii 90, fiind studentă, eram vânată de miliţia lui Voronin. Şi mai să fiu exmatriculată de la facultate după ce mi-am permis să spun la un seminar la Valentin Klobuţki că Lenin a fost dictator. Libertate, pentru care soţul meu a fost torturat în aprilie 2009.
Conform noilor modificări din legislaţia penală, în cadrul urmăririi penale, procurorul va putea solicita eliminarea datelor digitale cu conținut ilegal. Acestea vor include informații discriminatorii, date care incită la ură, imagini și materiale video cu caracter sexual sau pornografic, precum și mesaje amenințătoare, obscene, calomnioase, defăimătoare sau alte mesaje ofensatoare.
Am impresia că o parte din aceste modificări au fost operate anume pentru jurnalişti şi activişti incomozi. Şi pentru a proteja anumiţi funcţionari , loiali guvernării.
Este curios cum, în baza la ce criterii, vor aprecia procurorii mesajele „amenințătoare, obscene, calomnioase, defăimătoare”? A fost elaborat vre-un ghid ceva? Sau ce se prevede sub „alte mesaje ofensatoare”. Cine va stabili care sunt „alte mesaje ofensatoare”? Consiliul de experţi şi experte care susţine că este o încălcare a eticii jurnalistice publicarea răspunsului unui procuror care respinge nişte acuzaţii? Şi care a oferit premiul naţional de etică şi deontologie unei jurnaliste, care a distribuit imagini în ipostaze stânjenitoare a unor amărâţi semi-analfabeţi?
În context, vreau să remarc că am un respect deosebit pentru curajul şi perseverenţa Vioricăi Tătaru. Şi chiar vreu să fie mai mulţi jurnalişti care reflectă realitatea crudă şi dureroarosă, aşa cum este şi aşa cum nu ne-o dorim să fie. Dar să fie. Dar, dacă să raportăm materialele Vioricăi la normele aşa zisului cod de etică şi deontologie, atunci cred că a încălcat jumătate din ele. Ori, nu am observat niciodată ca Viorica Tătaru, care îmi este foarte dragă pentru ceea ce face, să-şi ceară voie de la cineva să-l filmeze. Normă obligatorie din cod, cu care absolut nu sunt de acord.
Am dat acest exemplu nu ca să o supăr pe Viorica, dar pentru a arăta că există standarde duble, cu „ai noştri” şi cu care „nu sunt ai noştri”.
Aceste modificări sunt periculoase pentru libertatea de exprimare şi în condiţiile când Consiliul Audiovizualului sancţionează televiziuni pentru că nu au dat şi opinia Moscovei în materiale critice în adresa Federaţiei Ruse. Sau când televiziuni au fost închise, iar jurnalişti au rămas pe drumuri pentru că au dat şi opinia unor personaje incomode guvernăeii.
La vremea potrivită m-am expus împotriva distribuirii în mediul on-line a scenelor de amor fierbine în care au fost surprinşi Veaceslav Iordan, Vlad Filat sau Dorin Chirtoacă. Pe care au putut să le vadă orice copil. Şi care au fost acceptate şi de unii moralişti ai zilelor noastre. Iar unii chiar au analizat după imagini la cât de bun amant este Vlad Filat.
Nu mă mir că cu aşa „paşi democratici” să ne pomenim anul viitor cu o listă de subiecte tabu. Şi indicaţii „etice şi deontologice” cum să scrim despre un ment pe care l-a apucat „belka” de la băutură şi împuşca noaptea, umblând buimac în chiloţi prin Inspectoratul de Poliţie. Apare întrebarea, dacă vor ajunge la închisoare jurnaliştii şi activiştii civici care vor îndrăzni să nu scrie că pistolul defect, a scuipat, asemenea unui bolnav de oftică, trei gloanţe.
Nu pot să nu mă întreb şi cum vor aprecia procurorii care sunt imagini „cu caracter sexual sau pornografic”. Vor fi interzise şi imaginile cu Princess X a lui Brâncuşi. Vor fi schimbate costumle artiştilor de balet? Nu vom mai avea acces la imagini cu sculpturile lui Michelangelo, dacă unui procuror i se va năzări că poartă caracter sexual.
În context vreau să amintesc de renumitul protest al lui Mătăsaru cu sculptura unui falos în faţa Procuraturii Generale. Protest pentru care a fost condamnat penal în Republica Moldova, dar a câştigat la CEDO. Pentru a fi mai convingător, procurorul a adus în instanţă o martoră, care a declarat că s-a speriat şi şi-a făcut cruce atunci când a văzut sculptura falosului.
Cum vor proceda procurorii la implementarea acestor amendamente la Legea penală? Vor găsi martore-experte, care, dacă îşi vor face cruce la anumite chestii mai şugubăţe, vor justifica astfel semnare unei ordonanţe de ordonanţa de învinuire a jurnalistului, activistului civic sau bloggerului?
Codul Penal prevede ca infracţiuni hărţuirea sexuală (sunt dosare în instanţă), violarea vieţii private şi împiedicarea acttivităţii jurnalistului. Doar că aceste norme sunt aplicate doar atunci când există anumite interese. Şi tare aşi vrea să nu am dreptate, dar nu am auzit de niciun dosar penal pornit pentru împiedicarea activităţii unui jurnalist. Nici atunci când am fost sechestrată de boevicii lui Ţuţu pentru că i-am filmat casa!
În schimb, unii nu pot scăpa ani la rând de procesele de judecată pentru că au îndrăznit să spună ceva despre un funcţionar de înaltă demnitate publică.
În anul care trece am trecut prin anumite presiuni, de mă reduce la tăcere, de a renunţa la dreptul la libera exprimare, care este arma principală a unui jurnalist independent. Iar anul care vine promit să mă implic în mai multe activităţi pentru apărarea acestui drept. Mai ales că se pregăteşte un nou proiect de lege a presei, la elaborarea căruia participă şi o organizaţie neguvernamentală în vogă, care a ignorat breasla atunci când Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat faimosul regulament care limitează accesul jurnaliştilor în instanţele de judecată. Şi pe care nu i-am observat să apere instituţiile media din categoria „nu-s ai noştri”.
Şi sper că cei de la guvernare vor analiza aceste riscuri şi nu se vor aventura să le implementeze fără nişte criterii clare, care să nu permită dezmăţul unor procurori care, vorba Maiei Sandu, mai mult dăunează statului.
La mulţi şi binecuvântaţi ani, cu multă transparenţă şi libertate de exprimare!
