Rezlutatul tras de păr al referendumului privind integrarea europeană nu mă bucură de loc. Nu este cazul să dansăm şi chiuim de bucurie că i-am depăşit cu câteva puncte procentuale pe „întunecaţi”. Chiar dacă a trecut, rezultatul referendumului ne lasă un gust amar. Şi cred că nici europenii care au pompat milioane la noi nu sun încântaţi.
Nu este normal să te bucuri când în ţară au spus „da” integrării europene doar locuitorii din capitală şi cinci raioane, când alegătorii din Transnistria care ascultă doar Sputnikul Kremlinului s-au dovedit a fi mai europeni decât alegătorii din jumătate din Republica Moldova.
Chiar dacă a trecut referendumul, consider că este un rezultat dezastruos. Vom simţi mereu în ceafă respiraţia celor care au spus „NU”. Căci sunt mulţi. Iar cei care nu şi-au dat seama şi s-au vândut pe câţiva arginţi vor fi manipulaţi în continuare, după principiul unde a plecat o oaie se duce toată turma. Cei care cred, la fel ca şi femeia bătută în fiecare zi de bărbat, care tace să să nu o vorbească lumea, că e bine să plecăm capul în faţa rusului. Dacă dă Putin o bombă atomică peste Bilicenii Vechi sau Răscăieţii de Sus?
Rezultatul dezastruos la referendum l-am prevăzut. Ce-i drept, nu chiar aşa, un pic mai bun. Mai ales după ce au început să mă sune cunoscuţi din diferite ţări europene să-mi spună că iată vor să ne modifice Constituţia, cartea sfântă, şi să ne vândă ţara, că suntem în prag de război dacă votăm pentru UE. Atunci chiar m-a cuprins un fel de frică. Propaganda rusă a ajuns în diasporă. Ce să mai zicem de teritoriul dintre Nistru şi Prut!
Iar cum decurgeau lucrurile pe intern, doar se turna apă la moara propagandei ruse. Da, este propaganda rusă, da, s-a investit mult în deturnarea parcursului european, da, au lucrat bandiţi ca Platon, Ilan Şor sau Grişa Bulgarul. Dar, cred că ei poartă doar jumătate din vină pentru rezultatul la referendum. Cea de a doua parte din vină o poartă guvernarea. O guvernare arogantă şi încrezută, care s-a dovedit ratată şi incompetentă. Chiar dacă este pro-europeană.
Cât de bine s-au descurcat instituţiile statului? Cum au făcut faţă propagandei ruseşti? Doar făcând percheziţii şi arestând nişte amărâţi care au luat bani de la Şor? De ce au fost lăsaţi să-şi facă mendrele socialiştii care au pus în capul mesei un candidat cu dosare penale?
După comportamentul din ultima perioadă, PAS-ul îmi aminteşte de un tocilar, care învaţă pe de rost temele, fără ca să pătrundă prea mult în esenţa lor. Care este lăudat şi mângâiat pe cap pentru că este eminent şi cuminte. Iar copilul zâmbeşte fericit. Dar când ajunge la maturitate, nu poate să se descurce.
Uneori aveam impresia că unii exponenţi ai actualei guvernări sunt agenţi ai Rusiei sub acoperire. La atât de dubioase erau unele dintre acţiunile lor. Când arăţi la un ministru, prezentând probe concrete, că uite ce face, că sunt suspiciuni în privinţa integrităţii acestui ministru. Şi ca răspuns, să fie pus în capul mesei şi lăudat pentru ceea ce face. Iar criticile şi probele să fie puse pe seama „corupţilor şi invidioşilor”. Cum credeţi, cam câţi votanţi a pierdut guvernarea
? Sau în cazul Comisiei Pre-Vetting, în care, s-a demonstrat deja, au ajuns piersoane dubioase. Când o judecătoare nu trece filtrul pentru că are mulţi copii şi nu are cu ce să-i hrănească. Sau şi mai rău, cu nimicirea materialelor Comisiei Vetting. Păi, nici KGB-ul nu a distrus dosarele prin care au fost exilaţi sau condamnaţi la moarte sute de mii de oameni. Le-au secretizat, dar nu le-au distrus. Poate că în parte, sunt lucruri mărunte. Dar, adunate împreună, este ceva mare şi urât.
Principala lozincă cu care Maia Sandu a câştigat alegerile în 2020 a fost reformarea justiţiei şi eradicarea corupţiei. Parcă la început, când guvernarea a fost preluată de PAS, lucrurile începuse să se mişte spre bine şi apăruseră unele rezultate. Ca mai apoi să o ia razna şi să fie mai rău decât a fost. Am ajuns să avem un CSM care preferă să lupte cu jurnaliştii sau cu Maria Olar decât să facă regulă în sistem. Ne înecăm în corupţie peste tot, la spital, la grădiniţă, şcoală, poliţie, achiziţii publice. Ştiam că se ia mită pentru ca să se evite pedeapsa penală cu închisoarea. Dar am rămas şocată când am auzit că se ia mită şi pentru ca oamenii legii să ia atitudine, să investigheze şi să pornească dosar chiar atunci când există toate probele că s-a comis o infracţiune.
Sau ce a ajuns Procuratura Anticorupţie, la şefia căreia a fost pusă odrasla unui finanţator şi susţinător PAS din diasporă? Ce se îmtâmplă cu instituţiile statului la conducerea cărora au fost puşi prietenii de mahala a unui ministru influent, fost sponsor al PAS?
Rezultatul referendumului este şi un eşec al luptei cu corupţia şi reformarea justiţiei. Este rezultatul dosarelor tergiversate sau lăsate pe linie moartă, a cererilor nerezolvate ale cetăţenilor, a ignoranţei funcţionarilor atunci când oamenii vor să ajungă la ei în audienţă.
Sincer, mă doare să aud tot mai des că lucrurile stau mai rău decât pe vremea lui Plahotniuc. S-au format clanuri în justiţie. În loc să se facă ordine în sistem, clanurile s-au încins într-o luptă aprigă pentru a controla sistemul.
De această dată în campania electorală s-a jucat cartea cu războiul din Ucraina. Care a fost uşor distrusă de propagandiştii pro ruşi. Replica lor că „vedeţi ce au făcut ruşii în Ucraina pentru că au vrut să se unească cu Europa? Aşa vor face şi la noi” a fost mai credibilă.
Rusia, spre deosebire de UE, nu a dat moldovenilor măcar un sac de ciment pentru a repara scările la o grădiniţă dintr-o localitate populată de etnici ruşi. Moscova doar a hămăit la noi, ne-a şantajat cu gazul şi ne-a speriat cu războiul. Da, şi a mai aruncat nişte bani prin intermediul lui Şor. Atât cât să-i ajungă omului de o pâine, o bere, două cepe şi o seleotkă. Dar, din păcate, investiţiile europene nu i-au convins pe jumătate din alegătorii noştri. Acum Rusia acuză guvernarea de la Chişinău de fraudarea alegerilor şi a referendumului. Şi să nu dea Dumnezeu să-i treacă prin minte lui Putin să apere voturile moldovenilor!
Am spus-o de multe ori mai înainte: În anturajul Maiei Sandu s-au strecurat multe persoane dubioase, care urmăresc doar interesele personale. Şi nu exclud că sunt şi agenţi ai Kremlinului, care, pentru bani grei, au reuşit să dezamăgească o majoritate covărşitoare de moldoveni.
Nu am văzut proiecte în economie, strategii care să urnească carul din loc. Dar am auzit oameni de afaceri care s-au plâns pe anumite acţiuni ale guvernării care le-au blocat afacerile. E dezastru şi în sănătate. Nu mai zic de educaţie, unde în majoritatea cazurilor părinţii trebuie să achite ore suplimentare ca odraslele să susţină examenele de absolvire. Căci nu e de glumă când trei mii de adolescenţi nu au putut să susţină examenele de absolvire a treptei gimnaziale. Iar cei de la Ministerul Educaţiei au găst soluţia prin instalarea camerelor şi a observatorilor. Nu aveţi nevoie de aceşti copii „răi”? Vă spălaţi pe mâini?
După cum arată rezultatul primului tur, Maia Sandu nu are şanse să câştige în turul doi. La sigur, pentru Stoianoglo vor vota alegătorii lui Usatîi, Irina Vlah, Ion Chicu, Victoria Furtună şi Vasile Tarlev.
Totuşi, există o mică şansă, subţire ca un firicel de păeagen. Să se mobilizeze electoratul pro-european. Să lase într-o parte frustrările, supărările şi ambiţiile. Şi să iasă la vot. Să nu voteze pentru Maia Sandu atunci când vor pune ştampila în dreptul numelui Dumneaei. Dar să voteze împotriva lui Stoianoglo, a lui Putin, Platon, Şor, Grişa Bulgarul, Igor Dodon şi a altor mizerii.
Sper că această baie de gheaţă să aibă un efect bun. Să-i trezească pe cei de la guvernare, să se dea jos din Turn, să coboare cu picioarele pe pământ, să se cureţe din interior. Altfel, după parlamentarele din vara viitoare am putea să ne trezim cu batalioane ruseşti mărşăluind prin Piaţa Marii Adunări Naţionale.
