(Pamflet)
Alexandr Dmitrevici se aşeză comod în fotoliul din biroul său din Turn, scoase bucata de kirma pe care i-a învelit-o cu grijă Ţvetana şi îşi turnă un păhăruţ din sticla cu vin roşu pe care i-a trimis-o vărul Sereoja de la Comrat. Cică arată cam palid.
„Totuşi e bine să fii preşedinte, se gândi Alexandr Dmitrevici. Chiar dacă conduc alţii şi nu te lasă să te implici în treburile statului. Pentru asta este Igor Nicolaevici, el le ştie pe toate, se sfătuie în fiecare zi cu Vladimir Vladimirovici. Ei sunt politicieni cu experienţă. Mie ce-mi mai trebuie? Am scăpat de dosare, duşmanii mei sunt la puşcărie, salariul este, acţiuni la Moldindconbank am. Şi nu-i exclus să mam am şi la alte bănci. Principalul să tac şi să fiu de acord cu ce spun Ei. Lasă-i pe Ei să gândească, să acţioneze şi să ia decizii. De ce eu trebuie să gândesc?”.
Când arunca în gură ultimele fărâmituri de kirma, răsună sunetul strident al telefonului. Îl suna premierul. „Zdarova, Dmitrici. Eu azi nu vin la Chişinău. Îs la vilă la Molovata. Au venit nişte drugi din Kazan. Ştii tu – râbalkă, saună. Amu ei stau şi cântă Katiuşa pe malul Nistrului. Încă nu s-au trezit de aseară. Mă doare şi pe mine capul. Karoce, tu stai acolo, be ceai şi nu te diorgăi şi fă ce-ţi spune lumea. Nu uita cine te-o făcut prezident. Trebuie să ne pregătim de ceremonia acordării independenţei celor din Pridnestrovia. Vor veni oaspeţi înalţi precum tovarăşii Putin şi Kim Jong Un. Să fie rezolvat la Cricova. La aeroport de întâlnit cu pâine şi sare. Că vine şi Kirkorov cu dânşii. Pune protocolu să lucreze!”, i-a poruncit Dodon.
Alexandr Dmitrici răsuflă uşurat după discuţia cu şeful său şi chiar aţipise un pic. Liniştea îi fu spulberată însă de guvernatorul Băncii Naţionale, prietenul său, Slava Platon. Acesta dădu busna în biroul preşedintelui, deschizând uşa cu piciorul.
– Privet, Slava!, îl salută mieros şeful statului.
– Oceni prieatno, b…di!, i-a răspuns guvernatorul.
– Karoce, trebu să rezolvăm aşa, luăm acţiunile românilor de la Victoria bank, le transferăm în Panama, după care prin firma din Ucraina le trecem la Moldindconbank. A doua întrebare pe care trebuie să o rezolvăm este cu privatizarea aripei stângi de la Preşedinţie. M-am înţeles cu ministrul Economiei şi administrării Proprietăţilor Publice. El este de acord. O parte îi revine şi lui. De fapt, acuş trebuie să ajungă şi Ilan Mironovici. Mai rămâne gardul de la Preşedinţie şi Parlament. Nu-l scoatem acum, dar îl înregistrăm după firma mea din Panama. Iar dacă vin alţii la putere, îl scoatem repede şi-l ducem la Metalferos. Acolo e şef Serioja, naşul lui Igari Nikalaevici. El se va descurca repede, i-a spus Platon.
– Ghenialino, Slava. Dar nu cumva să ne acuze proştii de plebei că am furat, îi zise preşedintele.
– Şto furat? Gde furat? Kto furat? Bezgramotnîi tî celovek! Tu ai uitat cine te-a făcut prezident?, începu să strige guvenatorul BNM, ţopâind de un picior pe altul.
Tănănica lui Platon fu întreruptă de muzica telefonului. „Da, Solnîşko. Tî cio, care miss Belarus? Miss Uganda? A rămas la mine după ce a pleca delegaţia. A întârziat. Trebuia să o cazez şi am dus-o la hotelul Prezident. Am cazat-o acolo într-o odaie alături de Miss Belarus. Nu puteam să le las singure pe noapte. Au făcut parte din delegaţii oficiale.Miss Belarus tot s-a rătăcit săptămâna trecută de delegaţie. Nu, solnîşko. Eu pe tine te iubesc. Uite, te-am făcut director la SIS, iar tu pui oamenii tăi să mă urmărească. Nu se poate aşa. Ocupă-te de TV 8. Este proprietatea ta! Degrabă vor fi ale tale PRO TV şi N 4. A mai rămas puţin, Solnîşko. Ce face Rem? Eu ţi-am spus că Tamara Chişcă-Doneva este o dădacă mininată”, a liniştit-o Slava pe Nataşa.
Nu a terminat bine vorba, că în biroul preşedintelui a apărut şi Ilan Şor, fluturând ca de obicei, cureaua lui de brand.
– Zdrasighi, se salută ministrul cu accentul său care aminteşte de Lenin.
– Buna, şăfu, îl salută şi Stoianoglo.
– Deţi așa. Oleacă a povestit Veaceslav Nikalaeviţi. Eu am vorbit şi cu Igari Nikalaeviţi. Noi scoatem la prihvatizare Palatul Republiţii. Copii cresc şi nu am unde să le fac nuntă. Scoatem la prihvatizare şi Franzeluţa. Împărţim tot cum trebuie – eu, Slava şi Dadon. Nu te lăsăm nici pe matale v abide. O să-ţi dăm 10 kilograme de covrigi!
– Daţi-mi măi măcar un lighean cu botcală şi un sac de făină, ripostă timid Stoianoglo.
– Ne palozeno! Noi ne-am cheltuit, te-am făcut prezident. Te-am scăpat de puţcărie. Aşa că ne eşti dator ,i-a răspuns ministrul Economiei şi Administrării Proprietăţii Publice. Sun-o pe Marina Tauber, ministrul Finanţelor, să elibereze un credit garantat de stat pe numele meu. Ca să pot prihvatiza obiectivele. Eu i-aş suna, dar n-am timp să mă duc iar pe la Ovico după duhiurile ei. Că ea e aşa. Îi dai un duhi şi semnează tot. Dacă trebuie, îţi pune şi grenadă sub maşină.
Iaca să te duci tu, Dmitrici, şi să ei un duhi pentru
Marinocika. Că tot ai mai mult timp, nu ca noi, ocupaţi până peste cap cu problemele ţării.
Alexandr Dmitrevici tăcu mâlc, aşteptând ca cei doi să iasă mai repede. Căci este om şi el şi are problemele sale. Neastâmpăratele de Cristina şi Carina s-au rătăcit prin Europa. Şi iată că după ce a fost pusă din nou sârma ghimpată la Prut, fetele nu se pot întoarce acasă. Mai mult, au şi fost reţinute de poliţie pentru că le-au expirat vizele. Ţvetana l-a rugat de dimineaţă să rezolve cât mai repede. Şi cuscra Domnica Manole i-a zis că s-a săturat să-i dădăcească nepotul de una singură.
Gândidu-se la acestea, Stoianogo a format numărul ministrului de Externe, Evghenia Guţul.
– Selam, merhaba. Te rog să vii urgent la mine. Am probleme cu fetele. Îs închise în Europa. Trebuie să le scoatem mai repede. Ocupă-te de asta chiar acum!
– Nu pot, uvajaemîi. Am delegaţie oficială. A venit preşedintele Republicii Populare Democrate Ruse Găgăuzia, Irina Vlah. Avem recepţie oficială în bar la bărbatul meu, la Botanica. Şi trebuie să pregătesc vizita oficială a lui Vladimir Vladimirovici la Chişinău. Am nevoie de costum ca să-l întâlnesc la aeroport, costum pentru masa rotundă, costum pentru întâlnirea cu Kim Jong Un, costum pentru ceremonia de alipire a Republicii Independente Transnistria la Matuşka Ruși. Mai am nevoie de rochie de seară pentru recepţia oficială şi de o altă rochie mai sexy pentru a-l conduce pe Vladimir Vladimirovici la hotel, a răspuns Guţul.
„Proasta dracului, se gândi preşedintele. Lasă că rezolv eu cumva cu Erdogan”.
Dar nici nu apucă să-şi termine gândul, că uşa biroului se deschise din nou, intrând pe rând directorul Teleradio Moldova, Pavel Grigorciuc, şi consilierul prezidenţial pentru informaţie şi propagandă, Gheorghe Gonţa.
– Să trăiţi frumos şi bine, Alexandr Dmitrici, se salută primul Gonţa, iată am venit să discutăm următoarea Dvoastră apariţie la Moldova1. Totul va fi bine. De vorbit am să vorbesc eu. Trebuie să daţi doar încuviinţător din cap.
– S-a făcut. Da tu, Paşka Prîşceavka, ce zici?
– Smerti Viorelu Morariu! În primul rând, Krîm naş. În al doilea rând, Da zdravstvuiet Nezavisimaia Pridnestrovskaia Respublika! În al treile rând, sus Antifa! Dar am şi eu o rugăminte. Un băiet de al nostru o kikat. Îi închis. Dar e băiet bun, de la Antifa, şi în fiecare dimineaţă pupă portretele lui Putin şi Dodon. Vor să-i dea vre-o 20 ani. Dar ce-o făcut el? Nu, padumaeşi, vre-o 20 de kilograme de heroină, că nu o dus cât Borman, 6 automate Kalaşnikov şi vre-o două lăzi de grenade. Că Ostalep tot mai multe o dus şi nimeni nu i-a făcut nimic. Ei, şi ce dacă o făcut sex cu un băiat de 12 ani? Aici Plahotniuc îi de vină. S-a gândit la Plohiş, i s-au întunecat minţile omului şi a violat băiatul. Dar s-a comportat ca un bărbat – i-a cumpărat ceas, telefon şi un bloc de ţigări. Vă rog, Alexandr Dmitrici cel Spravedlivîi, făceţii dreptate la omul nostru, să nu stea la închisoare. Şi eu voi pune la televizor reclamele cu portrele lui Dodon, Putin şi al Mătale. Dacă vrei, pun şi portretul Ţvetanei Kurdova.
– Nu trebuie al Ţvetanei. Este destul portretul meu alături de cele ale vojdilor. Socoate că deseară bei cu el în bar la Botanica, i-a răspuns şeful statului directorului de la compania publică.
După ce au plecat cei doi, Stoianoglo s-a gândit să nu o întindă prea mult şi formează numărul procurorului general, Victoria Furtună. Când aproape să renunţe crezând că nu-i mai răspunde, iată că se auzi de la celălalt capăt un „Alio” galeş.
– Privet, Vica. Poţi să treci pe la mine? Este de rezolvat ceva.
– Nu pot, Saşa, sunt la operaţie.
– Ce-ai păţit?
– Îmi măresc ţâţele, să nu zică lumea, Doamne fereşte, că seamăn Mai Sandu. Ilan Mironovici mi-a dat bani. Şi au mai pus procurorii mână la mână.
– Vica, ai afighit, dar ce facem cu deţinuţii speciali, cu oamenii daţi în urmărire generală?
– Saşa, tot e sub control. Petrea Iarmaliuc e în greva foamei. Dar n-am să-l hrănesc eu cu linguriţa. Vrea să vină la el ambasadori europeni. Dar de unde să-i iau, dacă nu mai este niciunul la Chişinău? Pe Viorel Morari l-am legat de pat. Compan sughiţă, Victor Furtună continuă să plângă într-un ungher. I-am mai dat un lighean. Litvinenco scrie ceva, boţeşte foaia, o aruncă şi începe să scrie din nou. Da Recean e cuminte. Îi dăm drumul. Igari Nikalaevici spune că Dorin l-a ajutat când era în arest la domiciliu. Iaca cu Maia e problemă. S-a împăcat cu Dragalin şi au fugit amândouă în America.
– Dar ce fac jurnaliugele?
– I-am băgat pe toţi într-o kletkă, că şi aşa avem spaţiu puţin în puşcărie. Le-am dat-o şi pe Marusea Olar, să nu le fie urât.
– Haroş, încuviinţă preşedintele.
Alexandr Dmitrici se uită la ceas şi îşi aduse aminte că trebuie să-i primească pe miniştrii de Interne şi al Apărării, Primul, Grigore Caramalac, trebuia să-i prezinte un raport despre deconspirarea a două grupări criminale organizate, care luptă pentru integrarea europeană. Cealaltă bandă vrea reunirea cu România. Grişa mai trebuie să raporteze şi cum decurge boievaia-patrioticeskaia podgotovka la miliţieni. Iar şeful de la Apărare, Maxim Moroşan, să prezinte datele statistice despre înrolarea în batalioanele care vor merge să dea o mână de ajutor fraţilor ruşi, care mor în Ucraina. Trebuia să vină şi Nataşa de la SIS, dar e foarte ocupată. S-a dus să-şi cumpere poşetă Chanel. Cică e ultimul răcnet. Mai are încă s-o asculte şi pe ministra Educaţiei Rechina Apostolov, despre întroducerea obligatorie a limbii găgăuze în şcoli. Iar spre sfârşitul zilei de muncă va veni la el şeful aparatului prezidenţial, Vanea Diacov. El va scoate din sân sticla de koniak şi două păhăruţe:
-Hai, Săndel, să ne snimim stresul!
În acest moment a sunat deşteptătorul. Transpirată abundent, mi-am dat seama că a fost doar un vis. Unul foarte-foarte urât, care ar putea să devină realitate. Vă rog, ieşiţi la vot pe 4 noiembrie!
