Fac jurnalism de investigaţie de mai bine de zece ani. Am descoperit, am relatat, am ajutat la restabilirea adevărului. În urma anchetelor mele au fost pornite verificări ale averilor unor funcţionari, au fost destituiţi preşedinţi de raioane, au ajuns pe banca acuzaţilor şefi de la Procuratură, au fost deconspirate scheme de fraudă, corupţie etc. Am ajutat doi oameni, un bărbat şi o femeie, să scape din închisoare, fiind condamnaţi la ani grei pentru crime pe care nu le-au comis. Am salvat şi vieţi. Au fost multe, nici nu le ţin minte pe toate.
Totul am realizat prin puterea cuvântului. Şi prin probe concrete. Şi am fost întotdeauna mândră de ceea ce fac, că pot să ajut, că contribui ca adevărul să triumfe, că reuşesc să informez corect oamenii. Am „supravieţuit” mai multor guvernări. Iar principalele arme mi-au fost cuvântul şi libertate de exprimare.
De mai bine de doi, în urma mai multor sesizări din partea oamenilor de afaceri, care au fost supuşi atacurilor raider pentru a le fi preluate afacerile, am început să investighez ceea ce se întâmplă în domeniul insolvenţei. Am descoperit cazuri când pentru câteva mii de lei a fost blocată activitatea unor întreprinderi de milioane, cum a ajuns Caravita să nu fie lichidată şi să nu achite niciun leu la Banca de Economii, cum a fost preluată o uzină printr-o creanţă fictivă, cum au fost înşelaţi investitori din Estonia, de 10.000.000 de euro. Cum un investitor din România a fost înşelat după ce a cumpărat o creanţă de 3,5 milioane de euro. Şi multe altele.
Şi da, să nu uităm de sutele de familii, care au investit în locuinţe şi au rămas fără bani şi fără case după ce întreprinderile care au construit blocurile au fost băgate în insolvenţă. Iar procesele în instanţă durează atât de mult, încât unii nu mai ajung la pronunţarea deciziilor de judecată, plecând în lumea celor drepţi.
. Am vorbit cu multă lume, am ascultat ţi o femeie care a fost scoasă din laţ, după ce a încercat să-şi pună capăt zilelor că pierduse zeci de mii de euro investiţi în locuinţă. Au fost cazuri şi mai tragice, când au reuşit săî-şi pună capăt zilelor. Am cunoscut investitori care s-au tratat şi la psihiatrie. Destine distruse şi mulţi-mulţi bani pentru unele conturi.
Am asistat la zeci de şedinţe de judecată în dosare de insolvenţă, ca să înţeleg până la urmă cum funcţionează schemele. Şi am monitorizat, am scris despre aceste cazui. În urma monitorizărilor am constatat că în toate dosarele de insolvenţă cu scandal figurează aceeaşi administratori de insolvenţă, care au cele mai multe dosare. Recunosc că am rămas profund uimită de schemele şi toate întorsăturile lor, de sângele rece cu care i-au executat pe cei prinşi în plasele lor.
O să dau nume: Irina Selevestru, Natalia Onichevici, Natalia Gârleanu, Dumitru Cucu, Ruslan Vasiliev, Tatiana Bostan, Sergiu Guţu, Nicolae Bostan, Timoşin şi încă vre-o doi din anturajul lor. Majoritatea din ei fiind învinuiţi în dosare penale.
Şi am scris, am publicat articole, cu documente, înregistrări audio şi video, declaraţii ale victimelor. Apoi au început presiunile. Am fost ameninţată de reprezentanţi ai lumii interlope. Am fost discutată şi pusă la zid de Consiliul Superior al Magistraturii (sper să se pronunţe mai repede Curtea Supremă ca să dau la CEDO).
Iar Selevestru, Onichevici, Cucu şi Gîrleanu s-au plâns la Consiliul de presă sau, cum se numesc acum, Consiliul de experţi şi experte. Şi simt un gust amar de tot în gură, că pe o parte din aceşti experţi îi cunosc personal, am lucrat împreună, am fost colegi, pe unii i-am îndrumat. Şi i-am crezut profesionişti, cu logică şi capacitate analitică.
Eu am refuzat să semnez Codul deontologic al jurnalistului, în redacţia actuală. Nu că sunt împotriva eticii şi deontologiei jurnalistice, dar pentru că, în cazul jurnalismului de investigaţie acest Cod doar suprimă libertatea de exprimare şi investigarea anumitor subiecte de interes public major. Nu pot să fiu de acord cu aşa sintagme că Consiliul este „singura autoritate naţională” . Sau pentru ca să filmez pe cineva trebuie numaidecât să-mi cer voie. Adică dacă surprind pe cineva ,care ia mită sau fură, trebuie să-i rog să mă lase să-l filmez? Sau poate au uitat de decizia CEDO, în care se spune că oricine are dreptul să filmeze un funcţionar public într-un spaţiu public, mai ales dacă există suspiciuni de corupţie?
Ce este această „singură autoritate naţională”? O organizaţie neguvernamentală, cum am şi eu una, care a elaborat un cod ce îl impun şi celor care nu-l recunosc. Acum, când Guvernul a început să elibereze subvenţii pentru mass-media, este obligator ca instituţia de presă să fie semnatară a acestui Cod. Care nu este prevăzut nici în Legea presei, nici în Legea privind libertatea de exprimare, nici în Codul Civil, nici în oricare lege de la noi. O organizaţie neguvernamentală care anterior a avut tupeul să aplice AMENZI jurnaliştilor. Practică ilegală, care a fost curmată de avocata Doina Ioana Străisteanu.
Întâmpător sau nu, din comisia care examenează dosarele pentru acordarea subvenţiilor, sunt şi doi membri ai Consiliului de experţi şi experte. Jurnaliştii de la „Cu sens” au realizat o investigaţie despre beneficiarii din mass-media care au primit subvenţii de la Guvern: televiziuni afiliate lui Igor Dodon şi jurnalişti care au lucrat pentru Plahotniuc! Nu, nu invidiez! Eu niciodată n-am să-mi permit să iau bani de la Guvern. Să mă roage chiar! Prefer să rămân independentă!
Este clar că e mai uşor să scrii cum creşte porumbul şi floarea-soarelui sau despre instalarea unei răstigniri la o răscruce şi că la sfinţirea ei au participat Marusea Rotaru cu Ileana Cojocaru. E mai uşor să – i pui o întrebare comodă unui deputat sau unui funcţionar de la guvernare, să-i zâmbeşti frumos, iar el să răspundă mieros cât de mult face pentru binele poporului. Cam la aceasta, după logica celor din Consiliu şi Codul depăşit, care ne este băgat pe gât, ar trebui să se reducă activitatea presei moldoveneşti.
Şi da, eram să uit, nu vor fi probleme cu deontologia dacă jurnaslistul o să laude mult-mult guvernarea! La fel cum ar pupa bancomatul atunci când îşi scoate banii de pe cardul de salariu!
Primăvara trecută am monitorizat un caz când doi copii erau aduşi la şcoală cu maşina de serviciu a procurorului general-adjunct. Am urmărit vre-o trei luni. Am aflat ai cui sunt copiii. Apoi am scris că se vehiculează că ar fi vorba de copiii Alionei Nesterov, membră a Consiliului Superior al Procurorilor. Şi am scris cuvânt cu cuvânt declaraţia făcută de Doamna Nesterov, că copiii ei învaţă în liceul respectiv, dar că nu sunt aduşi cu maşina Procuraturii, dar îi aduce soţul la şcoală cu maşina familiei.
Multstimaţii experţi şi experte din Consiliul de presă au constatat că am încălcat punctul 2.7 din Codul deontologic. Adică n-am avut dreptul să public informaţia, dacă nu corespunde adevărului. Aşa şi nu am înţeles care informaţie nu corespunde adevărului aici? Că maşina de serviciu a Procuraturii Generale, întreţinută din bani publici, e folosită în scopuri personale? Sau nu corespunde adevărului declaraţia Alionei Nesterov că nu copiii ei sunt aduşi la şcoală cu maşina conducerii Procuraturii Generale?
Sau cum au stabilit experţii şi expertele că informaţia nu corespunde adevărului, dacă nici Inspecţia procurorilor nu au reuşit să facă aceasta?
Şi Plahotniuc, şi Andronati, şi Platon se declară nevinovaţi. Iar dacă scrim despre ei, încălcăm punctul 2.7 din Codul deontologic? Am înţeles corect, stimaţi experţi şi experte?
Dar să revenim la administratorii de insolvenţă. Recent au fost publicate nouă decizii ale Consiliului de experţi şi experte, în baza plângerilor lui Selevestru, Onichevici, Gîrleanu şi Cucu. Primii doi administratori sunt învinuiţi în două dosare penale legate de insolvenţa frauduloasă, Gîrleanu, într-un dosar. Dumitru Cucu nu are statut de învinuit sau bănuit în careva dosare penale. Dar figurează în două dosare penale intentate pentru escrocherie şi insolvenţă frauduloasă.
Consiliul de experţi şi experte m-a executat în toate cele nouă decizii. Iar cel mai frecvent păcat depistat de ei la umila mea persoană este punctul 2.7 din Codul deontologic. Cum au constatat ei că informaţia nu corespunde adevărului?
Au investigat ceva, au cercetat documente, au vorbit cu oamenii, au fost la şedinţe de judecată? Personal, nu i-am văzut.
M-au găsit vinovată şi de faptul că am scris că Irina Selevestru este fondatoare a organizaţiei neguvernamentale care a fondat clubul de lupte Garuda. Informaţie preluată din surse deschise, Agenţia Servicii Publice, şi la care am dat link activ.
Am fost învinuită că nu le-am dat dreptul la replică. Mă rog, s-au plâns petiţionarii şi adevăraţii experţi trebuie să-i creadă. Am video cum îi rog pe aceşti petiţionari să se expună, iar ei fie că nu-mi răspund de loc, fie că îmi zic verde în ochi că nu sunt obligaţi să-mi spună ceva sau că nu le permite legea. Culmea e că unele înregistrări video se regăsesc chiar în articolele contestate la Consiliu. Şi cel mai probabil, experţii şi expertele nici nu s-au uitat peste ele.
Am video cum sun la uşă, sun la telefon ca să vorbesc cu cei care s-au plâns că nu le-am dat dreptul la replică. Şi nu au răspuns. În schimb, am fost sunată de persoane terţe, care mi-au cerut ultimativ şi chiar m-au ameninţat să renunţ la anchetă.
Cred că Consiliul de experţi şi experte nu ar fi luat aceste decizii halucinante, dacă aş fi fost mai loală guvernării. Pe care nici nu prea am criticat-o. Dar am investigat activităţile unor funcţionari. Aşa că nu mă mir că într-o bună zi voi fi etichetată ca propagandistă pro-rusă şi anti-europeană.
Cred că se formează o practică vicioasă şi foarte periculoasă, prin care jurnaliştii mai curajoşi să fie reduşi la tăcere. Dar, stimabili, jurnalismul de investigaţie nu e doar despre Plahotniuc Şor şi Platon!
În ultima perioadă mi se întâmplă lucruri grave. Am fost lovită, strânsă cu uşa, ameninţată, sunt hărţuită de unii funcţionari la care am descoperit legături cu administratorii pe care i-am menţionat. Nu mi-au trecut cu vederea nici copiii. Deci, stimaţi experţi şi experte, nu aţi fost folosiţi doar voi!
La un moment, chiar am zis că nu-mi pasă, nu recunosc, nu am ce pierde. Să rămână pe conştiinţa Dumneavoastră de expert! Dar, este vorba de dosare penale, de învinuiţi. Iar voi aţi constatat că informaţia nu corespunde realităţii. Sper din tot sufletul ca judecătorii şi procurorii, care gestionează aceste dosare, să nu fie la fel de experţi ca voi!
Şi mai este un aspect. Grupul de administratori, căruia i-aţi oferit o ocazie minunată să deschidă şampania, nu s-a mulţumit cu verdictele domniilor voastre, multstimaţi experţi şi experte. A început discreditarea mea în presă, elogiindu-vă pe voi.
„Facem apel către reprezentanții mass-media să nu admită preluarea și distribuirea materialelor publicate de portalul crime-moldova.md, pentru a evita informarea greșită a publicului și încălcarea gravă a Codului deontologic al jurnalistului. În situația în care astfel de materiale au fost deja preluate și distribuite, solicităm respectuos eliminarea lor, întrucît preluarea unui articol care încalcă Codul deontologic atrage după sine aceleași consecințe etice și profesionale”, au scris administratorii.
Cred, stimate Consiliu de experţi şi experte, aveţi deja parteneri de nădejde şi aţi putea să faceşi şi şedinţe comune.
În context, vreau să adaog că nu sunt singura hărţuită de aceşti administratori. Mai sunt victime ale lor, care au rămas sau sunt pe cale să rămână fără afaceri sau avere. Pentru că nu au fost umili şi au îndrăznit să se opună, pe numele lor au fost scrise plângeri la Poliţie şi Procuratură. Iar în privinţa unui avocat ei insistă să-i se fie retrasă licenţa. Pentru că a îndrăznit să vorbească!
Şi în final, vreau să ştiţi că nu veţi reuşi să-mi închideţi gura! Oricâte expertize îmi veţi face. Voi profita în continuare de dreptul constituţional la libera exprimare, îmi voi face conştiincios meseria, voi deconspira scheme şi mă voi bucura că trăiesc, până când, într-o ţară liberă şi democrată! Iar cei care au dreptul deplin să mă judece sunt cititorii mei.
