VIDEO/DOC// Eşecul investitorilor italieni în Republica Moldova: fără bani şi fără afacere, după 17 ani

Doi italieni putrezi de bogaţi au decis să investească în Republica Moldova. Era în 2007, în plină guvernare comunistă de la Chişinău. De atunci s-au perindat mai multe guverne, pro-ruse sau pro-occidentale, s-a furat miliardul, investitorii italieni şi-au extins cu succes afacerile în alte ţări devenind şi mai bogaţi. Iar din afacerea moldovenească, în care au investit peste 400.000 de euro, nu şi-au recuperat niciun cent din suma investită.

Victime ale unei scheme alambicate, cei doi italieni au fost în cele din urmă desproprietăriţi, întreprinderea fiind trimisă în faliment de către persoana căreia i-a fost încredinţată administrarea afacerii.

Investitorii au scris zeci de plângeri autorităţilor de drept de la Chişinău, au fost demarate investigaţii, efectuate percheziţii, audiate persoane. Ca la un moment dat totul să ajungă într-un punct mort. Aşa după cum este specific schemelor afacerisului Veaceslav Platon.

Obiectul litigiului este fosta fabrică de bere de pe strada Dorobanţului din oraşul Orhei. O întreprindere rentabilă cândva, ajunsă acum un teritoriu în paragină pe care mişună haite de maidanezi.

Investitorilor italieni, vizaţi în această anchetă jurnalistică, le-a pierit cheful să mai investească în republica de peste Prut. Iar când apare ocazia, îi sfătuiesc şi pe alţii să nu o facă.

Cum au ajuns  investitorii italieni în Republica Moldova

La începutul anilor două mii un moldovean, ca mulţi alţii, reuşeşte să ajungă ilegal în Italia. Acesta are norocul să se angajeze grădinar la vila milionarului Sodo Migliori Antonio. Fiind harnic şi cuminte, grădinarul reuşeşte în scurt timp să câştige încrederea familiei Sodo Migliori, fiind tratat cu mult respect.

Într-o discuţie cu stăpânul casei, basarabeanul i-a spus că o rudă de a sa din Republica Moldova poate intermedia tranzacţii reuşite cu bunuri scoase la licitaţie. Şi că sunt şanse reale ca aceste bunuri să fie procurate la preţuri derizorii.

Astfel, bogătaşul ajunge să-l cunoască pe Vasile Pşederschi, o persoană necunoscută pe atunci în mediul afacerilor din Republica Moldova.

În toamna anului 2006,  înregistrezază în Republica Moldova întreprinderea Sodo Migliori group, din care o cotă parte de 5 procente este înregistrată pe numele Ruslanei Pşederschi, soţia lui Vasile Pşederschi. Noua afacere a investitorului italian consta în cultivarea legumelor în sere. Iar legislaţia moldovenească nu permite cetăţenilor străini să cumpere teren arabil în Republica Moldova.

În acelaşi timp, Vasile Pşederschi îl anunţă pe Antonio despre faptul că se vinde cu 600.000 de euro o fabrică de producere a băuturilor alcoolice. Iar valoarea reală a fabricii este 1.200.000 de euro.

Antonio Sodo Migliori s-a arătat interesat de fabrică şi i-a propus prietenului său Massimiliano Isidori, milionar şi el, să-i devină partener.

Cum a fost aranjată tranzacţia

Fosta fabrică de bere din Orhei a fost cumpărată de SA Norii în 2003. Majoritatea acţiunilor întreprinderii aparţineau lui Arcadi Cornegruţa, un fost militar.

Cornegruţa reorganizase întreprinderea în producţia de vinuri pentru Rusia, pentru care contractase un credit de la o bancă comercială. În acest timp , Rusia pune embargou la importul de vinuri din Republica Moldova. Astfel, SA Norii se pomeneşte în incapacitate de plată.

„Salvarea” vine din partea lui Vasile Pşederschi, care îl anunţă că nişte italieni vor să-i cumpere uzina.

Isidori şi Sodo Migliori l-au împuternicit să pregătească şi să gestioneze tranzacţia pe Alessandro Amato, Alessandro Amato, afaceristul italian care în anii 90 a adus în România branduri de lux precum Cellini, Paul & Shark sau Gucci.

Contactat de Evenimentul Zilei, Alessandro Amato a confirmat că a fost împuternicit cu tranzacţia pe motiv că el cunoaşte limba română. Pe de altă parte, Pşederschi era pe post de translator la negocierile cu Cornegruţa, care este vorbitor de limbă rusă.

„Nu cunosc rusa şi nu ştiam ce vorbeşte Pşederschi cu Arcadi”, ne-a spus Amato. O declaraţie similară a făcut şi Cornegruţa. Afaceristul crede că Pşederschi s-a folosit de faptul că el nu cunoştea româna.

Investitotii cumpără fabrica

După ce italienii au documentat afacerea de la Orhei, au declarat că sunt gata să achite pentru fabrică 400.000 de mii de euro. Cornegruţa nu a acceptat pe motiv că este prea ieftin.

În cele din urmă s-a bătut palma pentru suma respectivă. Cu condiţia că SA Norii a lui Cornegruţa să să rămână pe post de arendator, să desfăşoare activităţi economice şi să achite italienilor 7000 de dolari pe lună.

Potrivit innvestitorilor italieni, Vasile Pşederschi i-a convins ca tranzacţia să se facă prin două întreprinderi. În care soţia sa, Ruslana, era principalul co-fondator, SRL Silumin şi SRL Consprod-Market.

Astfel, fabrica a ajuns, pe hârtie, mai întâi în proprietatea Silumin, apoi la Consprod-Market. Apoi au fost operate modificări, la Camera înregistrării de stat, lui Antonio Sodo Migliori şi Massimiliano Isidori revenindu-le câte 45,5 cote părţi din Consprod-Market, 4 % lui Alessandro Amato, iar 5 % – Ruslanei Pşederschi.

Iar ultima rămâne şi pe post de administrator, funcţie pe care deja o avea la Consprod-Market.

Vasile Pşedershi i-ar fi convins pe italieni că printre fondatori trebui să fie şi un cetăţean al Republicii Moldova ca să nu apară probleme cu terenul.

Conform documentelor bancare, italienii au transferat banii pentru fabrică în decembrie 2007.

Despre ce au păţit italienii în Republica Moldova, citiţi AICI