Nu se ştie cine a inventat şi cine a tipărit prima sacoşă neagră cu calendar, renumitul kuliok. Dar a ajuns un brand naţional. La preţul de un leu (ce mai poţi cumpăra altceva cu un leu?) sacoşa cu calendar a fost foarte îndrăgită de moldoveni.
Chiar dacă nu prea încăpătoare şi nici la fel de rezistentă ca sacoşele din pânză, kuliokul cu calendar are o caracteristică care o face net superioară faţă de alte sacoşe – nu se vede ce este în ea. De exemplu, iată dacă vrei să intri în Procurtură sau în judecătorie, seara, cu vre-o două sticle de tărie. Te salvează sacoşa neagră cu calendar. Textura este de aşa natură că nu va evedenţia forma sticlei.
Iar negrul intens ascunde de ochii curioşilor orice se află în sacoşă. Credeţi că întâmplător Plahotniuc a ales un kuliok cu calendar ca să-i transmită banii lui Dodon? Dar cine a văzut că erau, şi mai ales câţi, bani acolo? Noi doar presupunem că erau bani. Poate erau macaroane?
Mai nou, kuliokul cu calendar a ajuns o găselniţă şi pentru procurori. Iată, Vladislav Căruceru de la Procuratura Generală nu se poate despărţi de kuliok. Este cel mai potrivit pentru a duce dosarele. Se încadrează şi după parametri. Şi nu vede nici dracu ce dosar e acolo. Mai mult, dacă dosarul se află într-un kuliok cu calendar, poţi să-l laşi pe un scaun şi să-ţi cauţi de treabă.
Căci cine ştie ce comoară poate fi ascunsă într-un kuliok cu calendar? Sau cui să-i treacă prin cap că într-un kuliok poate să fie documente importante? Căci într-un kuliok cu calendar poţi să ascunzi, deopotrivă, şi documente, şi lenjerie intimă. Şi să mai pui şi o bucată de brânză sau slănini de asupra. Când ajung acasă, vei şterge cu uşurinţă kuliokul de zăr sau unsoare, iar a doua zi îl vei folosi din nou.
O altă prioritate a kuliokului în instanţa de judecată este că nu ocupă mult loc. În timp ce alţii caută loc sub scaune pentru genţile voluminoase, iar alţii le mai lasă astfel ca unii să se împiedice de ele, omul scoate frumos dosarul şi alte documente din kuliok, le pune pe masă. Iar kuliokul îl împătureşte cu grijă şi îl pune în buzunar până la sfârşitul şedinţei de judecată.
Apoi îl scoate gospodăreşte din buzunar, pune în el documentele. Şi pleacă la o altă şedinţă. Indiferent dacă în calitate de acuzator sau inculpat. Căci prin pelicula neagră n-o să vadă nimeni ce e scris pe dosar. Şi în general, ce documente sunt acolo. Şi dacă sunt documente sau poate e vre-o cutie cu pufuleţi dulci de porumb.
